vineri, 18 iunie 2010

Cap de bigudiu

Zilele trecute am dat peste un articol unde se susținea sus și tare că anul acesta se poarta buclele...cât mai naturale. Având în vedere că mie îmi place părul drept şi că de aproximativ 5 ani îmi tot chinui podoaba capilară cu placa, am preferat să cred că articolul nu e bun  așa că am căutat din nou pe net, un alt articol. Și am căutat, și am căutat, și am căutat din nou, și...La naiba! Chiar se poartă părul creț.

Am stat şi m-am gândit la diferite modalităţi de încreţire a părului, în mod natural şi am ajuns la concluzia că ondulatorul iese din discuţie. Plus că prin folosirea ondulatorului mă alegeam cu nişte sarmale ca de naşă mare, ceea ce nu ar fi fost deloc natural. Aşa că am tras repede o fugă până la cel mai apropiat magazin şi mi-am cumpărat un set de bigudiuri. Vânzătoarea m-a sfătuit să-mi cumpăr nişte bigudiuri cât mai mari dacă vreau să am nişte bucle largi şi naturale. Ok, am zis că dacă îmi cumpăr nişte bigudiuri cât capul, o să am un păr atât de natural, încât o să întoarcă oamenii capul după mine pe stradă ca în reclamele alea la şampoane.

Zis şi făcut! I-am cerut fetei cele mai mari bigudiuri şi am plecat acasă cu gânduri mari. Când am ajuns acasă şi am desfăcut bigudiurile am rămas, ca să zic aşa...precum ştim noi cine la poarta nouă. Fiecare bigudiu avea arici pe toată suprafaţa care făcea contact cu părul. Şi când spun arici, mă refer la acel gen de arici cu care îmi inchideam eu teneşii când eram mică, pentru că atunci nu-mi lua mama şoşoni cu şireturi. Ok, după ce le-am învârtit vreo 20 de minute, mi-am dat seama că habar nu am să le folosesc. Nu mă deranja faptul că aveau arici, doar că nu aveau nici o clemă cu care să le prind. Nici o agrafă, nimic. Aşa că a trebui să folosesc nişte agrafe din-alea negre, pe care le folosesc miresele la nuntă pentru a-şi fixa cocul.

După ce m-am spălat pe cap, mi-am pus bigudiurile şi le-am prins cu agrafe. Am folosit câte 6 agrafe la fiecare bigudiu pentru că am părul greu şi des şi nu stăteau minunăţiile alea de bigudiuri de nici o culoare. După vreo oră de chin, în sfârşit terminasem :X Eram atât de încântată de rezultat! :X

După aproximativ 2 ore a început să mă doară capul. Am ignorat acest lucru, mai ales că peste câteva ore urma să mă culc şi m-am gândit că în somn nu o să mai simt durerea. Nu prea a fost aşa. Pe la ora 12 m-am gândit să mă bag în pat şi să mă uit la televizor până mă ia somnul şi adorm. M-am aşezat cu capul pe pernă şi ... m-am învărtit, ba pe stânga, ba pe dreapta, ba pe spate...pe toate părţile posibile. Oricum aş fi stat, mi-ar fi intrat bigudiurile în cap. Şi erau îngrozitor de tari. După vreo 30 de minute de zvârcoleală, mi-am dat seama că singura poziţie în care puteam să dorm fără să mă doară capul şi fără să îmi deranjez părul, era ...în fund :| Eh...asta e, suferă baba la frumuseţe.


Mi-am rezemat frumuşel perna de perete şi m-am culcat în fund, aşa ca nepoata lui Dracula :| Evident că în câteva minute am alunecaaaaat uşurel într-o parte şi m-am culcat normal, ca tot omul. M-am învârtit în patul ăla toată noaptea. Oricum aş fi încercat să stau, se trezea câte un bigudiu să mă incomodeze. Pe la 3 noaptea situaţia a început să fie de-a dreptul enervantă. Din când în când îmi mai ieşea câte o agrafă din păr şi îmi intra în cap, evident :| Mi-am dat seama că mă chinui degeaba, aşa că mi-am luat laptopul în pat şi am început să mă joc popem. Se anunţa o noapte luuungă, dar ce păr frumos urma să am eu a 2-a zi :X:X:X:X


Pe la 5 dimineaţa am reuşit să adorm. După fix o oră jumătate m-am trezit. Nu mai suportam... Mă durea capul şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Aşa că m-am hotărât să le dau jos. Oricum le ţinusem destul şi părul era complet uscat. M-am dus în baie foarte încântată de faptul că rezistasem atâta timp cu ele şi m-am pus pe treabă. După ce le-am dat jos, am avut aproximativ 2 minute în care am stat în faţa oglinzii cu o figură din-aia de om nelămurit. Simţeam că fierbe tot sângele în mine şi parcă vedeam fumul care îmi ieşea din urechi. Arătam precum o oaie scoasă la păscut...una venită din război. Părul meu nu avea nicio logică. Nu era nici creţ, nici ondulat, nici drept...nici nimic. Era pur şi simplu zbârlit. Parcă m-ar fi lovit o tornadă în somn. Dacă mi-aş fi făcut părul cu motoraşul de la maşina de spălat, cu siguranţă ar fi arătat mult mai bine.


M-am enervat, am aruncat bigudiurile şi m-am dus să mă culc. Două ore mai târziu m-am trezit, am băgat placa în priză şi mi-am îndreptat părul. Şi mamă ce păr frumos am avut eu toată ziua :)) Nici nu şi-au dat oamenii seama că de fapt eu fusesem lovită de un taifun cu o seară înainte :D


Nu ştiu dacă am procedat eu greşit atunci când le-am pus ,sau dacă bigudiurile erau prea mari sau nu erau bune deloc, cert e că nu vreau să mai aud de bigudiuri...pentru o perioadă bună de timp :D
Aşadar fetelor, puneţi NU bigudiurilor!  V-am pupat!