sâmbătă, 14 mai 2011

"Il Makiage" sau cum să stai cuminte-n banca ta

Ştiţi firma Il Makiage? Dacă nu, ţin să vă spun că n-aţi pierdut nicio brânză. De ceva vreme mă tot suna o tipă care mă invita la sediul Il Makiage pentru un machiaj profesional gratuit efectuat de un "make-up artist chemat special pentru mine". Pfuai... acesta fiind al treilea weekend consecutiv în care mă suna săraca fată, am zis să n-o mai învârt atâta şi să-mi fac puţin timp să trec pe-acolo. Maaare greşeală! După ce mă pune să-i confirm în proporţie de 100% că pot ajunge ("Pentru că acel make-up artist va veni special pentru tine şi nu vrem să-l facem să vină degeaba"), îmi trânteşte o adresă de genul "De la Hotel Horoscop traversezi spre Magazinul Unirii, acolo unde este H&M mergi spre McDonald's, traversezi spre Prosport, după asta traversezi din nou spre Hanul lui Manuc, treci pe lângă DM şi imediat lângă, găseşti banca RBS. Intri în ea şi urci la etajul 3". Gud! Că dacă nu-mi prezenta tot centrul Bucureştiului nu înţelegeam că trebuie să mă prezint în clădirea RBS la etajul 3.

Am reuşit s-o conving şi pe sora iubitului meu să vină cu mine, că deh... parcă-i mai bine-n 2. Trebuia să fim acolo la 12 fix. La 12 şi 2 minute, când noi încă eram în autobuz, îmi sună telefonul. Pe un ton puţin ironic mă întâmpină aceeaşi voce piţigăiată "Domnişoara Mihaela, vă descurcaţi cu traficul?". "Da, sigur, uite acum încercam să eliberez intersecţia." :|

Ce spanac e cu întrebarea asta? Oamenii ăştia sunt geniali. Nu lasă loc de "Nu". Ajungem acolo la 12 şi 8 min. O atmosferă cool, foarte de club aşeaaa... muzică house dată cât mai tare... fete machiate care se plimbau pe-acolo, vizibil plictisite. "Recepţionera" ne trânteşte 2 fişe-n braţe şi ne explică faptul că make-up artistele au puţină treabă acum, dar până completăm noi formularele, vor fi gata să ne primească. Eu şi Georgi ne facem comode, completăm formularele, ne aşezăm frumos pe scăunele şi aşteptăm minunea. Vine o tipă sictirită la mine, mă întreabă cum mă cheamă, se prezintă şi ea şi se apucă de capodoperă. Se apropie uşor de mine şi... inevitabilul se produce. 

Tipa mă întreabă "eşti machiată?". "Shit! Şi eu care speram să nu se prindă!"
"Da, m-am dat azi dimineaţă cu cremă, fond de ten şi pudră". Şi după asta mă ia cu "intelectualismele".
"Şi ce fond de ten foloseşti?"
"Păi am încercat mai multe, dar azi dimineaţă m-am dat cu unul de la Vichy".
Atât mi-a trebuit. 
"Mihaela, hai să încercăm să nu ne mai dăm cu toate prostiile pe faţă! O faţă avem, nu vrem să ne batem joc de ea!"

SERIOS? Adică "pe buneeee?"

"Dar nu am avut niciodată probleme cu fondul ăsta de ten."
"Păi acum nu ai, dar o să ai peste câţiva ani."

În fine.. cum zicea ea... S-o las pe expertă să-şi facă treaba şi să n-o mai bruiez atât.
Începe spoiala. Ia tipa tacticos o pensula de fond de ten deja murdară de fond de ten (deja simţeam cum îmi fierbea sângele), o bagă într-o sticluţă de fond de ten şi... şiiii... ce face? CE FACEEE? Îmi trânteşte ditamai stratul de fond de ten peste fondul de ten şi pudra aplicate de mine acasa. Deja îmi venea să mă dau jos de pe scaun şi să fug naiba în munţi. Mă rog... strâng din dinţi şi-o las să continue. Mă gândeam că poate dacă despre ten nu ştie nimic, sigur o să-mi facă la ochii un super machiaj.

Mare greşeală! Mai bine fugeam naiba când avusesem ocazia. La ochii îmi aplică un roz pe toată ploapa, un mov în colţul exterior şi un rimel. Pe buze îmi pune un grena mort şi ... şi când o aud pe tipă "Gata! Să vii la birou să-mi spui care sunt produsele de care eşti interesată, ca să-ţi fac chitanţa". 

"Să-mi faci ce?" Deja belisem ochiii cât cepele şi încercam să-mi dau seama ce vroia fetiţa aia de la viaţa mea. Mă dau jos de pe scaun şi mă duc la o oglindă. Verdictul: Şoc şi groază! Faţa mea strălucea ca un glob de discotecă (nu folosise pudră), iar la ochii aveam un mov uşor dubios. Ziceai că-mi luasem o ştachie-n ochii. Da' numai aşa, în exteriorul ochilor. Mă duc la terminatele alea două care stăteau la birou şi le spun sincer: "Nu-mi place! Îmi străluceşte faţa!". Leşinatele se uită la mine ciudat şi-mi spun, pe un ton foarte iritat "Cum nu-ţi place?"... mai - mai să-mi plesnească şi una :)))

"Nu-mi place! Aici este cald, de la luminile astea îmi străluceşte faţa şi rujul e foarte urât şi dur pentru machiajul ăsta. E vară, aş fi preferat un roz mai lejer, un gloss!"
"Păi cum? Că rujul nu se asortează la restul machiajului!"
"Nu scumpa mea, cum dracu'? Se asortează cu brelocul de la chei!"

Fac o faţă de nemulţumită, le spun că nu vreau niciun produs şi mă aşez pe scaun. Georgi era încă la machiaj. După ce termină şi ea, o şi aud pe tipă spunându-i aceeaşi placă. Biata de Georgi se uită pe lista produselor şi pe preţuri, face o faţă de nelămurită, îşi pune mâna la frunte tacticos... şi le spune "Nu sunt hotărâtă dacă vreau să cumpăr acum."

Eu priveam de pe margine şi mai - mai că-mi venea să bufnesc într-un râs din-ăla zgomotos. Mi se părea atât de amuzantă situaţia :))) Dar cred că mai amuzant era machiajul Georgianei. Străluceam amândouă ca două briliante :)))) Ce să zic? Înainte să ne machieze profesionistele astea nu aveam niciun fel de valoare :)))

Într-un final, reuşim să ne sustragem fără să ne cumpărăm nimic. Afară, la lumina soarelui, situaţia devenea şi mai haioasă. Feţele noastre străluceau în continuare (m-a traumatizat treaba asta tot drumul spre casă) şi fardul meu deja se strânsese în pliul ploapei. Bleach! Aveam impresia că toată lumea se uita la feţele noastre valoroase. Îmi puneam mâna pe faţă şi simţeam cum îmi patinau degetele iar părul mi se tot lipea de obraji. Eram amândouă în extaz. Bine măcar că nu m-am dus singură, în felul ăsta am avut şi eu cu cine să fac haz de necaz. Îmi venea să mă demachiez în mijlocul străzii, să-mi bag capul în Dâmboviţa şi să dau jos stratul de unsoare. În final am rezistat eroic până acasă, unde am dat iama-n demachiant. Trăiască sfântul demachiant şi cuvioasa vată!

Acum vă las cu un superb machiaj, marca Il Makiage. Poza este needitată, aşa că scuzaţi eventualele imperfecţiuni ale tenului.

V-am pupat! Un weekend minunat în continuare şi spuneţi "Nu" domnişoarelor de la Il Makiage!

vineri, 18 iunie 2010

Cap de bigudiu

Zilele trecute am dat peste un articol unde se susținea sus și tare că anul acesta se poarta buclele...cât mai naturale. Având în vedere că mie îmi place părul drept şi că de aproximativ 5 ani îmi tot chinui podoaba capilară cu placa, am preferat să cred că articolul nu e bun  așa că am căutat din nou pe net, un alt articol. Și am căutat, și am căutat, și am căutat din nou, și...La naiba! Chiar se poartă părul creț.

Am stat şi m-am gândit la diferite modalităţi de încreţire a părului, în mod natural şi am ajuns la concluzia că ondulatorul iese din discuţie. Plus că prin folosirea ondulatorului mă alegeam cu nişte sarmale ca de naşă mare, ceea ce nu ar fi fost deloc natural. Aşa că am tras repede o fugă până la cel mai apropiat magazin şi mi-am cumpărat un set de bigudiuri. Vânzătoarea m-a sfătuit să-mi cumpăr nişte bigudiuri cât mai mari dacă vreau să am nişte bucle largi şi naturale. Ok, am zis că dacă îmi cumpăr nişte bigudiuri cât capul, o să am un păr atât de natural, încât o să întoarcă oamenii capul după mine pe stradă ca în reclamele alea la şampoane.

Zis şi făcut! I-am cerut fetei cele mai mari bigudiuri şi am plecat acasă cu gânduri mari. Când am ajuns acasă şi am desfăcut bigudiurile am rămas, ca să zic aşa...precum ştim noi cine la poarta nouă. Fiecare bigudiu avea arici pe toată suprafaţa care făcea contact cu părul. Şi când spun arici, mă refer la acel gen de arici cu care îmi inchideam eu teneşii când eram mică, pentru că atunci nu-mi lua mama şoşoni cu şireturi. Ok, după ce le-am învârtit vreo 20 de minute, mi-am dat seama că habar nu am să le folosesc. Nu mă deranja faptul că aveau arici, doar că nu aveau nici o clemă cu care să le prind. Nici o agrafă, nimic. Aşa că a trebui să folosesc nişte agrafe din-alea negre, pe care le folosesc miresele la nuntă pentru a-şi fixa cocul.

După ce m-am spălat pe cap, mi-am pus bigudiurile şi le-am prins cu agrafe. Am folosit câte 6 agrafe la fiecare bigudiu pentru că am părul greu şi des şi nu stăteau minunăţiile alea de bigudiuri de nici o culoare. După vreo oră de chin, în sfârşit terminasem :X Eram atât de încântată de rezultat! :X

După aproximativ 2 ore a început să mă doară capul. Am ignorat acest lucru, mai ales că peste câteva ore urma să mă culc şi m-am gândit că în somn nu o să mai simt durerea. Nu prea a fost aşa. Pe la ora 12 m-am gândit să mă bag în pat şi să mă uit la televizor până mă ia somnul şi adorm. M-am aşezat cu capul pe pernă şi ... m-am învărtit, ba pe stânga, ba pe dreapta, ba pe spate...pe toate părţile posibile. Oricum aş fi stat, mi-ar fi intrat bigudiurile în cap. Şi erau îngrozitor de tari. După vreo 30 de minute de zvârcoleală, mi-am dat seama că singura poziţie în care puteam să dorm fără să mă doară capul şi fără să îmi deranjez părul, era ...în fund :| Eh...asta e, suferă baba la frumuseţe.


Mi-am rezemat frumuşel perna de perete şi m-am culcat în fund, aşa ca nepoata lui Dracula :| Evident că în câteva minute am alunecaaaaat uşurel într-o parte şi m-am culcat normal, ca tot omul. M-am învârtit în patul ăla toată noaptea. Oricum aş fi încercat să stau, se trezea câte un bigudiu să mă incomodeze. Pe la 3 noaptea situaţia a început să fie de-a dreptul enervantă. Din când în când îmi mai ieşea câte o agrafă din păr şi îmi intra în cap, evident :| Mi-am dat seama că mă chinui degeaba, aşa că mi-am luat laptopul în pat şi am început să mă joc popem. Se anunţa o noapte luuungă, dar ce păr frumos urma să am eu a 2-a zi :X:X:X:X


Pe la 5 dimineaţa am reuşit să adorm. După fix o oră jumătate m-am trezit. Nu mai suportam... Mă durea capul şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Aşa că m-am hotărât să le dau jos. Oricum le ţinusem destul şi părul era complet uscat. M-am dus în baie foarte încântată de faptul că rezistasem atâta timp cu ele şi m-am pus pe treabă. După ce le-am dat jos, am avut aproximativ 2 minute în care am stat în faţa oglinzii cu o figură din-aia de om nelămurit. Simţeam că fierbe tot sângele în mine şi parcă vedeam fumul care îmi ieşea din urechi. Arătam precum o oaie scoasă la păscut...una venită din război. Părul meu nu avea nicio logică. Nu era nici creţ, nici ondulat, nici drept...nici nimic. Era pur şi simplu zbârlit. Parcă m-ar fi lovit o tornadă în somn. Dacă mi-aş fi făcut părul cu motoraşul de la maşina de spălat, cu siguranţă ar fi arătat mult mai bine.


M-am enervat, am aruncat bigudiurile şi m-am dus să mă culc. Două ore mai târziu m-am trezit, am băgat placa în priză şi mi-am îndreptat părul. Şi mamă ce păr frumos am avut eu toată ziua :)) Nici nu şi-au dat oamenii seama că de fapt eu fusesem lovită de un taifun cu o seară înainte :D


Nu ştiu dacă am procedat eu greşit atunci când le-am pus ,sau dacă bigudiurile erau prea mari sau nu erau bune deloc, cert e că nu vreau să mai aud de bigudiuri...pentru o perioadă bună de timp :D
Aşadar fetelor, puneţi NU bigudiurilor!  V-am pupat!